PROTOCOLUL nr. 4
la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele deja înscrise în Convenţie şi în primul Protocol adiţional la Convenţie
Strasbourg, 16.IX.1963
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare “Convenţia”) şi în articolele 1-3 din primul Protocol adiţional la Convenţie, semnat la Paris la 20 martie 1952,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Interzicerea privării de libertate pentru datorii
Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.
Articolul 2
Libertatea de circulaţie
1. Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa.
2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa.
3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Articolul 3
Interzicerea expulzării cetăţenilor proprii
1. Nimeni nu poate fi expulzat, printr-o măsură individuală sau colectivă, de pe teritoriul statului al cărui cetăţean este.
2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al cărui cetăţean este.
Articolul 4
Interzicerea expulzărilor colective de străini
Expulzările colective de străini sunt interzise.
Articolul 5
Aplicarea teritorială
1. Oricare Înaltă Parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării prezentului Protocol sau în orice moment ulterior, să comunice Secretarului General al Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura în care ea se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia respectivă şi ale căror relaţii internaţionale ea le asigură.
2. Orice Înaltă Parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului precedent poate, periodic, să comunice o nouă declaraţie prin care să modifice termenii oricărei declaraţii anterioare sau prin care să pună capăt aplicării dispoziţiilor prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu.
3. O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută în conformitate cu paragrafului 1 din articolul 56 al Convenţiei.
4. Teritoriul oricărui Stat la care se aplică prezentul Protocol, în virtutea ratificării sau a acceptării sale de către respectivul Stat, şi fiecare dintre teritoriile cu privire la care Protocolul se aplică, în virtutea unei declaraţii semnate de respectivul stat conform prezentului articol, vor fi considerate ca teritorii distincte în sensul referirilor la teritoriul unui stat, făcute de articolele 2 şi 3.
5. Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în această declaraţie că acceptă competenţa Curţii de a lua cunoştinţă de cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, aşa cum prevede articolul 34 al Convenţiei, în virtutea articolelor 1 – 4 ale prezentului Protocol sau a unora dintre ele.
Articolul 6
Relaţiile cu Convenţia
Înaltele Părţi contractante vor considera articolele 1 – 5 ale acestui Protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se vor aplica în consecinţă.

Articolul 7
Semnarea şi ratificarea
1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai Convenţiei; el va fi ratificat odată cu Convenţia sau după ratificarea acesteia. El va intra în vigoare după depunerea a cinci instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care îl va ratifica ulterior, Protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de ratificare.
2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat Protocolul.
 

În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest sens, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 16 septembrie 1963, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele semnatare.