Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretind victimă a unei încălcări, din partea unui stat parte la Convenţie. Pentru sesizarea Curţii este necesar de a fi respectate anumite condiţii. Astfel, Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum este stabilit conform principiilor de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de şase luni, începând cu data deciziei interne definitive. Cererile nu pot fi luate în consideraţie de către Curte, dacă nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate.
Dacă consideraţi că statul a violat în detrimentul dumneavoastră direct şi personal vreunul dintre drepturile fundamentale prevăzute de Convenţie vă puteţi plânge Curţii.
1. Curtea poate cerceta numai plângeri referitoare la violarea unuia sau mai multor drepturi enumerate în Convenţie şi protocoale. Ea nu este o instanţă de apel împotriva instanţelor naţionale şi nu poate anula sau modifica deciziile lor. Nici nu poate interveni direct în favoarea dumneavoastră pe lîngă autoritatea de care vă plângeţi.
2.. Curtea poate examina numai cererile îndreptate împotriva unuia dintre statele care au ratificat Convenţia şi Protocoalele sale, şi dacă se referă la evenimente posterioare unei date determinate. Această dată variază de la stat la stat şi după cum cererea se referă la un drept enunţat în Convenţie sau în Protocoale.
3. Vă puteţi plânge Curţii numai cu privire la actele unei autorităţi publice dintr-unul dintre aceste state (Parlament, administraţie, tribunal etc). Curtea nu se poate ocupa de plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare sau a unor instituţii private.
4. Conform articolului 32 § 1 din Convenţie, Curtea nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate în prealabil căile de recurs interne şi în termen de şase luni începînd cu data deciziei definitive interne. O plângere care nu respectă aceste condiţii de admisibilitate nu va putea fi examinată de către Curte.
5. Înainte de a vă adresa Curţii, trebuie să fi utilizat, în statul în cauză, toate remediile juridice care ar fi putut fi utile în situaţia de care vă plângeţi; în caz contrar, va trebui să demonstraţi că aceste remedii nu puteau fi eficace. Prin urmare, mai întâi ar fi trebuit să sesizaţi tribunalele interne, până la adresarea la Curte şi inclusiv la instanţa supremă competentă, în faţa căreia ar fi trebuit să prezentaţi, cel puţin în substanţă, motivele plângerii pe care doriţi să le supuneţi atenţiei Curţii.
6. În exercitarea acestor remedii, trebuie să fi respectat regulile de procedură naţionale, mai ales termenele prescrise de acestea. Dacă, de exemplu, recursul dumneavoastră a fost respins ca tardiv sau pentru nerespectarea unei reguli de competenţă sau de procedură care vă poate fi imputată, Curtea nu va putea examina cererea dumneavoastră.
7. Dacă totuşi vă plângeţi de o decizie judecătorească, mai ales de condamnare, nu este necesar să fi încercat să obţineţi revizuirea procesului după ce aţi parcurs instanţele judiciare uzuale. Nu este necesar nici să fi exercitat recursuri de graţiere sau să fi solicitat graţierea sau amnistierea. În plus, petiţiile (adresate Parlamentului, şefului statului sau al guvernului, unui ministru sau ombudsman) nu constituie remedii pe care trebuia să le fi încercat.
8. După ce autoritatea naţională competentă cea mai înaltă a pronunţat o decizie, dispuneţi de un interval de şase luni pentru a sesiza Curtea. Acest interval începe sa curgă de la data la care aţi luat cunoştinţă dumneavoastră personal sau avocatul dumneavoastră de decizia finală în ordinea normală a instanţelor, şi nu începînd de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri în revizuire a procesului sau a unui alt recurs extraordinar, a unei cereri de graţiere sau amnistiere sau a oricărei alte cereri adresate unei autorităţi cu titlu de graţiere.
9. Termenul de şase luni este întrerupt de prima dumneavoastră scrisoare adresată Curţii, expunînd cu claritate, chiar dacă în mod sumar, obiectul plângerii dumneavoastră eventuale sau de trimiterea formularului de cerere completat. O simplă cerere de informaţii nu este suficientă pentru a întrerupe termenul de şase luni.
10.Sumarizînd exigenţele de adresare la Curte, prevăzute de Convenţie, putem evidenţia următoarele condiiţii de admisibilitate:
1. să fie făcută de către o persoană îndreptăţită;
2. cerere să fie compatibilă cu dispoziţiile Convenţiei;
3. să privească o perioadă în care statul era legat prin Convenţie;
4. să se afle sub jurisdicţia acoperită de Convenţie;
5. să fie epuizate toate căile interne de recurs;
6. să fi fost invocat violarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţie;
7. să fie respectat termenul de şase luni de la data epuizării ultimului recurs privind adresarea la Curte.
Nerespecarea acestor condiţii Curtea va declara cererea ca fiind inadmidibilă şi va fi respinsă. . Cu titlu informativ, mai mult de 90% din cererile examinate de către Curte sunt declarate inadmisibile pentru nerespectarea uneia sau alteia din condiţiile de admisibilitate mai sus menţionate.

http://www.bice.md/UserFiles/File/CEDO/texts/NoticeROU.pdf