Articolul 34 prevede că reclamantul să se pretindă „victimă a unei încălcări”. Pot distinse trei tipuri de victime: victimă reală, victimă potenţială, victimă indirectă.

Victimele reale.
Victimă reală este acea persoană ce a fost afectată personal de pretinsa încălcare, de exemplu: persoana careia i s-au cauzat leziuni corporale în urma torturii, proprietarul expropriat de bun fără o dreaptă prealabilă despăgubire, petiţionarului căruia i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil etc.
O persoană ca a obţinut o remediere adecvată la nivel intern pentru presupusele încălcări ale Convenţiei nu poate fi considerată victimă .

Victimele potenţiale.
Victimă potenţială este persoana care este sub riscul de a fi direct afectată de către o lege sau un act administrativ. În situaţia victemelor potenţiale există o probabilitate că persoana va fi afectată de o lege, practică sau act administarativ(ex. prevederile unor legi privind succesiunea şi se referă la copii nelegitimi care nu se află încă în situaţia de a moşteni, în cauza Marckx contra Belgiei , 3 iunie 1979, 2 E.H.R.R. 330; o lege ce prevede pedeapsa corporală pentru copil, dar care nu a fost pedepsit, în cazul Cambell¬¬&Cosans contra Regatului Unit, 4 E.H.R.R. 293)

Victimele indirecte.
Victimă indirectă este persoana indirect afectată de pretinsele încălcări ale convenţiei(ex. membrii familiei unei persoane omorîte, în cazul Abdulaziz, Cabales & Balkandali contra Regatului Unit, 28.05.1995, 7 E.H.R.R. 471.). Dacă motivul cererii a fost înlăturat, persoana nu mai poate invoca calitatea de victimă a pretinselor încălcări.