HOTĂRÎREA PLENULUI
CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele
judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale

nr.17 din 19.06.2000

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2003, nr.1, pag.8
"Culegere de hotărîri explicative", Chişinău, 2002, pag.18
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2000, nr.9-10, pag.6

* * *
modificată de:
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din 22.12.2008

La 13 iulie 1995 Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Consiliului Europei şi prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova din 24 iulie 1997 au fost ratificate Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (în continuare C.E.D.O.), încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, şi protocoalele adiţionale nr.1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 11 care au intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 12 septembrie 1997 (cu excepţia Protocolul nr.6 care intră în vigoare din octombrie 1997, Protocolul 7 - în vigoare din 1 decembrie 1997 şi Protocolului nr.11 - în vigoare din 1 noiembrie 1998).
În scopul asigurării drepturilor omului şi a libertăţilor sale fundamentale de către instanţele judecătoreşti din R.M., avînd în vedere statutul pe care îl are C.E.D.O. în calitate de tratat internaţional în ordinea juridică internă a Republicii Moldova, Plenul Curţii Supreme de Justiţie oferă următoarele explicaţii:
1. Aderînd la C.E.D.O., Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a garanta protejarea drepturilor şi a libertăţilor proclamate de C.E.D.O. ale tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia sa.
Din prevederile Constituţiei Republicii Moldova (art.4 alin.2) precum şi din hotărîrea Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999 "Privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova" rezultă că C.E.D.O. constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi respectiv urmează a fi aplicată direct ca oricare altă lege a RM cu deosebirea că C.E.D.O. are prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin.
De menţionat, că sarcina primordială cu privire la aplicarea Convenţiei revine instanţelor naţionale şi nu Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Astfel, în cazul judecării cazurilor instanţele de judecată urmează să verifice dacă legea sau actul, care urmează a fi aplicat şi care reglementează drepturi şi libertăţi garantate de C.E.D.O., sînt compatibile cu prevederile acesteia, iar în caz de incompatibilitate instanţa va aplica direct prevederile Convenţiei, menţionînd acest fapt în hotărîrea sa.
Concomitent se va ţine cont de faptul că prevederile Convenţiei şi ale protocoalelor sale sînt obligatorii pentru Republica Moldova doar din momentul intrării lor în vigoare pentru R.M., adică de la 12 septembrie 1997. Astfel, normele Convenţiei se extind doar asupra încălcărilor (pretinselor încălcări) ulterioare acestei date şi nu pot avea efect retroactiv. Aceasta nu se extinde însă asupra încălcărilor (pretinselor încălcări) care au un caracter continuu. Aceste din urmă încălcări sînt acele stări de fapt şi de drept care au început înainte de 12 septembrie 1997 şi au continuat şi după această dată.
Se atenţionează instanţele judecătoreşti asupra faptului că pentru aplicarea corectă a Convenţiei este necesară studierea prealabilă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care unica este în drept prin intermediul deciziilor sale să dea interpelări oficiale aplicării C.E.D.O. şi, deci, obligatorii. Instanţele judecătoreşti sînt obligate să se călăuzească de aceste interpretări.
2. Conform prevederilor art.6 C.E.D.O. judecarea cauzelor privitoare la un drept civil sau o acuzaţie penală, aşa cum aceste noţiuni au fost definite prin jurisprudenţa Curţii Europene de la Strasbourg, urmează să fie efectuată în termen rezonabil.
Criteriile de apreciere a termenului rezonabil de judecare a cauzei sînt:
a) complexitatea cazului;
b) comportamentul părţilor la proces;
c) comportamentul organelor extrajudiciare şi al instanţelor de judecată, care urmau să participe la soluţionarea cazului.
Respectarea termenului rezonabil la judecarea cauzei concrete se va verifica la solicitarea părţilor de către instanţa ierarhic superioară în procesul examinării cazului respectiv pe căile ordinare sau extraordinare de atac şi, în caz de constatare se va argumenta în hotărîrea respectivă.
[Pct.2 modificat prin Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din 22.12.2008]

3. Articolul 13 al C.E.D.O. garantează dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale al oricărei persoane care pretinde a fi victima unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor protejate de Convenţie. Acest drept presupune ca persoana să poată ataca în faţa instanţelor judecătoreşti orice pretinsă violare a drepturilor sale prevăzute de Convenţie. Posibilitatea atacării pretinselor violări trebuie să aparţină nemijlocit pretinsei victime şi să nu depindă de discreţia anumitor funcţionari sau a altcuiva (avocatului Parlamentar).
În cazul în care legea naţională nu prevede dreptul la recurs efectiv în privinţa încălcării unui anumit drept prevăzut de Convenţie, instanţa de judecată urmează să primească plîngerea respectivă şi să soluţioneze cauza conform procedurii civile sau penale, aplicînd direct prevederile C.E.D.O.
Deciziile Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în baza art.46 C.E.D.O., sînt obligatorii pentru statele membre şi în acest sens Curtea Supremă consideră admisibilă redeschiderea dosarelor ca urmare a deciziei Curţii de la Strasbourg atunci cînd executarea deciziei nu este posibilă pe altă cale.
4. Articolul 4 din Protocolul nr.7 garantează persoanei dreptul de a nu fi judecată sau pedepsită de 2 ori pentru săvîrşirea unei infracţiuni, pentru care ea a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărîre definitivă.
La această regulă generală alineatul doi art.4 din Protocolul nr.7 prevede excepţii în trei cazuri de redeschidere a procesului în cazul în care a fost adoptată o hotărîre definitivă. Redeschiderea procesului poate avea loc, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental au afectat hotărîrea pronunţată în cadrul procedurii precedente.
Procedura redeschiderii în cazul în care a fost adoptată o hotărîre definitivă în urma descoperirii faptelor noi sau recent descoperite este reglementată de art.458-465 Cod de procedură penală - procedura revizuirii.
Ca viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea pronunţată poate fi considerat încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor garantate de C.E.D.O. şi reglementate de legislaţia naţională prin lege procesuală sau prin lege materială.
Redeschiderea procesului în cazul în care a fost adoptată o hotărîre definitivă afectată printr-un viciu fundamental este reglementată de art.452 şi 457 Cod de procedură penală - recursul în anulare.
Instanţa de judecată, care decide redeschiderea procesului în condiţiile alineatului precedent urmează să motiveze care sînt acele prevederi ale legii procesuale sau materiale pe care le consideră drept viciu fundamental şi care în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea definitivă.
[Pct.4 modificat prin Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din 22.12.2008]

5. Se atenţionează instanţele de judecată că asemenea semne calificative prevăzute de Codul Penal în vigoare cum sînt: săvîrşirea infracţiunii de către o persoană condamnată anterior pentru aceeaşi infracţiune; săvîrşirea contravenţiei administrative de către un recidivist deosebit de periculos contravin prevederilor art.4 din Protocolul nr.7 la C.E.D.O. şi aceste circumstanţe urmează a fi luate în consideraţie doar la individualizarea pedepsei şi la stabilirea regimului coloniei de executare a pedepsei privative de libertate.

PREŞEDINTELE CURŢII
SUPREME DE JUSTIŢIE Victor PUŞCAŞ

Chişinău, 19 iunie 2000
nr.17