2.6 Recomandarea nr. R(2000)2 cu privire la reexaminarea sau redeschiderea unor dosare la nivel naţional în urma hotărârilor Curţii Europene.

CONSILIUL EUROPEI
COMITETUL DE MINIŞTRI
Recomandarea nr. R (2000) 2 a Comitetului de Miniştri
statelor membre cu privire la reexaminarea sau redeschiderea
unor cauze la nivel naţional în urma hotărârilor
Curţii Europene a Drepturilor Omului

(adoptată de Comitetul de Miniştri la 19 ianuarie 2000
în cadrul reuniunii a 694-a a Delegaţilor Miniştrilor)

Comitetul de Miniştri, în baza articolului 15.b al Statutului Consiliului Europei,
Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune cât mai strânsă între membrii săi;
Având în vedere Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare, „Convenţia”);
Notând că în conformitate cu articolul 46 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”) Părţile contractante au acceptat obligaţia de a se conforma hotărârilor definitive ale Curţii Europene a Drepturilor Omului („Curtea”) în orice cauză în care ele sunt părţi şi că Comitetul de Miniştri va supraveghea executarea acestora;
Având în vedere că în anumite circumstanţe obligaţia menţionată mai sus poate necesita adoptarea unor măsuri, altele decât satisfacţia echitabilă acordată de Curte în conformitate cu articolul 41 al Convenţiei şi/sau măsurile generale, care să asigure ca partea lezată să fie repusă, pe cât e posibil, în aceeaşi situaţie în care el sau ea s-a aflat înainte de violarea Convenţiei (restitutio in integrum);
Notând faptul că ţine de autorităţile competente ale Statului pârât să decidă care sunt măsurile cele mai potrivite pentru a realiza restitutio in integrum, luând în consideraţie mijloacele disponibile conform sistemului de drept naţional;
Având în vedere, totodată, că practica Comitetului de Miniştri cu privire la supravegherea executării hotărârilor Curţii arată că în circumstanţe excepţionale reexaminarea unei cauze sau redeschiderea procedurilor s-au dovedit cele mai eficiente, uneori chiar unice, mijloace pentru realizarea restitutio in integrum;

I. Invită, în lumina acestor consideraţii Părţile Contractante să asigure ca la nivel naţional să existe posibilităţi adecvate pentru a realiza, pe cât e posibil, restitutio in integrum;

II. Încurajează Părţile Contractante, în special, să examineze sistemele lor de drept naţionale în vederea asigurării că există posibilităţi adecvate pentru reexaminarea cauzei, inclusiv redeschiderea procedurilor, în cazuri în care Curtea a constatat o violare a Convenţiei, în special unde:

(i) partea lezată continuă să sufere consecinţe negative foarte grave datorită rezultatului deciziei naţionale în cauză, care nu sunt în mod adecvat remediate prin satisfacţia echitabilă şi nu pot rectificate decât prin reexaminare sau redeschidere, şi

(ii) hotărârea Curţii duce la concluzia că

(a) decizia naţională contestată este în esenţă contrară Convenţiei, sau
(b) violarea constatată este cauzată de erori sau deficienţe procedurale de o asemenea gravitate încât apare un dubiu serios în privinţa rezultatului procedurilor naţionale contestate.